Mobilitatea și flexibilitatea sunt termeni folosiți frecvent ca și cum ar descrie aceeași capacitate fizică, însă există o diferență importantă între ele. Flexibilitatea se referă în principal la capacitatea țesuturilor, în special a mușchilor, de a permite o anumită amplitudine de mișcare, în timp ce mobilitatea descrie capacitatea de a controla activ o articulație pe parcursul amplitudinii sale de mișcare. Cu alte cuvinte, poți fi suficient de flexibil pentru a ajunge într-o anumită poziție cu ajutor extern, dar să nu ai forța, coordonarea sau controlul necesare pentru a ajunge acolo printr-o mișcare activă. Înțelegerea diferenței te ajută să alegi exercițiile mai potrivite și să eviți ideea că stretchingul este singura soluție pentru orice limitare a mișcării.

Flexibilitatea arată cât de mult se pot alungi anumite țesuturi

Flexibilitatea este asociată cel mai des cu exercițiile de stretching. Un exemplu simplu este ridicarea unui picior cu ajutorul unei benzi elastice sau al altei persoane. Dacă piciorul poate ajunge la o amplitudine mare în această situație, există un anumit nivel de flexibilitate pasivă.

Această capacitate poate fi influențată de structura individuală, nivelul de activitate, vârstă, istoricul de antrenament și caracteristicile țesuturilor. Nu toate persoanele trebuie să atingă aceeași amplitudine și nici flexibilitatea foarte mare nu reprezintă automat un avantaj.

Exercițiile de stretching pot avea un loc util într-un program de mișcare atunci când sunt alese în funcție de obiective. Totuși, dacă problema este lipsa controlului într-o anumită poziție, simpla creștere a flexibilității poate să nu rezolve limitarea.

Mobilitatea presupune mișcare activă și control

Mobilitatea este mai complexă deoarece nu depinde exclusiv de cât de mult se poate întinde un mușchi. Pentru a deplasa activ o articulație într-o amplitudine disponibilă sunt necesare, printre altele, coordonare și suficientă forță în pozițiile respective.

Poți observa diferența comparând două mișcări. Culcat pe spate, cineva îți poate ridica piciorul până la un anumit unghi. Dacă încerci apoi să ridici singur piciorul și nu ajungi la aceeași amplitudine, diferența dintre cele două situații poate indica faptul că nu este vorba exclusiv despre flexibilitate.

Acest exemplu nu reprezintă însă un test medical și nu permite identificarea exactă a cauzei unei limitări. Durerea, leziunile anterioare și particularitățile structurale pot influența mișcarea și necesită o evaluare adecvată atunci când creează probleme.

De ce stretchingul nu rezolvă orice senzație de rigiditate

Atunci când o mișcare pare limitată, reacția obișnuită este să întinzi mai mult zona respectivă. Uneori acest lucru poate fi util, dar senzația de rigiditate nu demonstrează automat că un mușchi este „prea scurt”.

Limitarea poate avea mai multe componente. De exemplu, articulația poate avea o anumită amplitudine disponibilă, dar persoana poate întâmpina dificultăți în controlarea ei. În alte situații, durerea sau o accidentare poate modifica modul în care corpul execută mișcarea.

Din acest motiv, nu este recomandată forțarea repetată a unei articulații pentru a obține cu orice preț o amplitudine mai mare. Dacă apare durere, dacă mobilitatea s-a redus după o accidentare sau dacă există o diferență importantă față de capacitatea obișnuită de mișcare, este mai potrivită identificarea cauzei decât intensificarea stretchingului fără o evaluare.

Cum poți lucra practic mobilitatea

Exercițiile pentru mobilitate pot combina mișcarea controlată cu dezvoltarea forței în amplitudinea disponibilă. În loc să menții exclusiv poziții pasive de stretching, poți utiliza mișcări articulare active, lente și controlate.

Pentru șolduri, de exemplu, pot fi folosite mișcări controlate de rotație sau exerciții în care piciorul este deplasat activ printr-o amplitudine confortabilă. Pentru umeri, anumite mișcări controlate ale brațelor pot urmări atât amplitudinea, cât și capacitatea de a păstra controlul pe parcursul acesteia.

Alegerea exercițiilor trebuie făcută în funcție de obiectiv. Mobilitatea necesară unei persoane sedentare poate fi diferită de cea solicitată unui alergător, unui practicant de arte marțiale sau unui sportiv care lucrează frecvent în amplitudini articulare mari.

Mai multă mobilitate nu înseamnă întotdeauna rezultate mai bune

Obiectivul nu ar trebui să fie obținerea amplitudinii maxime în fiecare articulație. Corpul are nevoie atât de mișcare, cât și de stabilitate și control. O persoană care dispune deja de amplitudine mare poate avea mai mult de câștigat din dezvoltarea forței și controlului decât din încercarea de a deveni și mai flexibilă.

Este util, așadar, să pornești de la cerințele activităților tale. Dacă poți realiza fără durere și cu un control adecvat mișcările necesare în viața cotidiană sau în sportul practicat, nu există neapărat un motiv pentru a urmări valori extreme ale flexibilității.

Mobilitatea și flexibilitatea sunt capacități apropiate, dar nu interschimbabile: flexibilitatea contribuie la amplitudinea disponibilă, în timp ce mobilitatea implică folosirea activă și controlată a mișcării. Un program bine construit poate include stretching, exerciții de mobilitate și dezvoltarea forței, în proporții adaptate nevoilor individuale. Informează-te corect, evită să forțezi mișcările doar pentru a obține o amplitudine mai mare și, dacă te confrunți cu durere, limitări persistente sau recuperare după o accidentare, apelează la medic, kinetoterapeut sau un alt specialist calificat pentru o evaluare individuală.