În limbajul juridic și economic, cuvântul „creanță” este unul de bază, fiind legat de raporturile dintre creditori și debitori. Deși pare un termen tehnic, în realitate se referă la o situație foarte des întâlnită: dreptul unei persoane de a primi bani sau bunuri de la o altă persoană.
Definiția creanței
O creanță este dreptul unui creditor de a pretinde și de a încasa de la un debitor o sumă de bani, bunuri sau servicii, în temeiul unei obligații legale sau contractuale.
- Creditorul = persoana care are de primit (de ex., furnizorul care a livrat marfa).
- Debitorul = persoana care trebuie să plătească sau să execute obligația (de ex., clientul care trebuie să achite factura).
Exemple concrete
- O firmă livrează produse unui client pe bază de factură, cu plata la 30 de zile. Până la achitarea facturii, firma are o creanță asupra clientului.
- O bancă acordă un credit. În acest caz, banca are o creanță asupra clientului, iar clientul are o datorie față de bancă.
Tipuri de creanțe
- După natura obiectului:
- Creanțe bănești – cele mai frecvente, dreptul de a încasa o sumă de bani.
- Creanțe nepatrimoniale – obligația de a presta un serviciu sau de a livra un bun.
- După certitudine:
- Creanțe certe – când suma este clar stabilită (de ex., o factură emisă).
- Creanțe contestate – când debitorul nu recunoaște obligația sau există litigii.
- După termen:
- Creanțe exigibile – cele care trebuie plătite imediat.
- Creanțe neexigibile – cele scadente la o dată viitoare.
Cum se sting creanțele
O creanță nu rămâne la nesfârșit, ci se stinge prin:
- plata datoriei;
- compensare (când creditorul și debitorul au datorii reciproce);
- prescripție (dacă trece un anumit timp legal și nu se acționează în instanță);
- renunțare din partea creditorului.
Importanța creanțelor
- Pentru firme, creanțele sunt considerate active circulante și apar în contabilitate ca sume de încasat.
- Pentru persoane, creanța garantează dreptul de a primi ceea ce li se cuvine.
- În economie, echilibrul dintre creanțe și datorii menține funcționarea corectă a relațiilor comerciale.
Concluzie
O creanță reprezintă dreptul legal al unei persoane (creditorul) de a încasa bani, bunuri sau servicii de la o altă persoană (debitorul). Este un concept central în drept și contabilitate, având rolul de a reglementa și proteja raporturile economice.
