În scrierea corectă a limbii române, un rol important îl joacă diacriticele – semne grafice speciale care schimbă pronunția și sensul unor litere și, implicit, ale cuvintelor. Mulți le consideră detalii, dar absența lor poate genera confuzii serioase.

Ce înseamnă diacritice

Cuvântul „diacritice” provine din grecescul diakritikos, care înseamnă „capabil să distingă”. În lingvistică, diacriticele sunt semne grafice adăugate literelor pentru a le modifica valoarea fonetică.

În limba română, diacriticele sunt următoarele:

• ă (a cu sedilă sau, mai corect, cu semnul „breve”);
• â și î (litere care notează același sunet [î]);
• ș (s cu virgulă dedesubt);
• ț (t cu virgulă dedesubt).

De ce sunt importante diacriticele

Folosirea lor corectă asigură claritatea mesajului și evită confuziile.
Exemple:

• copii (pluralul de la copil) vs. copii (forma de verb „a copia”);
• fată (persoană) vs. fata (articol hotărât: „fata mea”);
• știre (informație) vs. stire (formă incorectă, care poate deruta).

Astfel, diacriticele nu sunt un moft, ci o parte esențială a ortografiei românești.

Cum se folosesc corect

1. În scriere
   • Ele trebuie folosite în orice text redactat corect în limba română: documente oficiale, articole, cărți, e-mailuri, chiar și postări online.
2. În tastare
   • Tastatura românească are setări pentru scriere cu diacritice:
     • combinația Alt + litera corespunzătoare;
     • selectarea layout-ului „Romanian – Programmers” pe computer sau telefon.
3. În redactarea oficială
   • Toate documentele oficiale și textele publice trebuie redactate cu diacritice. Academia Română recomandă ferm acest lucru.

Diferența dintre diacriticele corecte și cele greșite

Există două seturi de caractere pentru „ș” și „ț”:

• cele corecte: ș, ț (cu virgulă dedesubt);
• cele greșite: ş, ţ (cu sedilă dedesubt).

Deși vizual seamănă, primele sunt cele standardizate oficial pentru limba română.

Diacritice în alte limbi

Nu doar româna folosește diacritice. Exemple:

• franceza: é, è, ç;
• germana: ä, ö, ü;
• spaniola: ñ;
• maghiara: ă, ő, ű etc.

Acest lucru arată că diacriticele sunt un fenomen comun, indispensabil pentru pronunția corectă și pentru înțelegerea nuanțelor lingvistice.

Concluzie

Diacriticele sunt semne grafice specifice limbii române care asigură pronunția și sensul corect al cuvintelor. Ele nu sunt opționale, ci obligatorii pentru o comunicare clară și corectă. Folosirea lor dovedește respect pentru limbă și pentru cititor, fiind un element de bază al exprimării scrise corecte.